Sunt tot mai departe de mine
Pleoapele-mi devin din ce în ce mai grele,
Căci lacrimi se strecoară adesea printre ele.
Iar vântu-mi șuieră stingher prin amintiri,
Ca o romanță veche, despre fostele iubiri.
Anii tinereții i-am pierdut pe drum
Și s-au risipit aievea, ca o perdea de fum.
Nu știu de-a fost zadarnic ce-am lăsat în urmă,
Dar nostalgia-mi rupe din suflet o fărâmă.
Mă întreb adesea, răscolind prin gânduri,
Cum să-mi descriu trecutul în câteva rânduri?
Dar amintirile frumoase sunt mult prea puține
Și mi-au lăsat în suflet, regrete și suspine.
Sunt tot mai departe de mine, de tine, de noi,
Și mi-e greu să mai lupt într-al vieții război.
Când blânda-mi tinerețe s-a transformat în jar,
Am înțeles că am luptat cu viața în zadar.
De-aș mai trăi de-acu-nainte un mileniu
Doar pentru tine aș clădi un nou imperiu.
Și te-aș numi regină și a zeilor stăpână
Să aduci iar în viața mea, speranță și lumină.
Aș vrea să întorc timpul trecut, înapoi..
Să mă gândesc din nou la tine, la mine, la noi.
Să pot chiar mai mult și cu drag să-mi doresc
Mereu să fii lângă mine, să te iubesc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia pentru trecut și pentru o iubire pierdută. Vorbitorul se simte din ce în ce mai departe de sine și de cei dragi, luptându-se cu greutățile vieții și dorindu-și să schimbe trecutul.