Gheorghe Deniştean – Citesc Atâta Dramă

Citesc atâta dramă
–––––––––
Citesc atâta dramă
În ochii-i de copil..
Dar nimeni nu-l bagă-n seamă,
Doar câinele-i docil.
Un colţ de pâine neagră
În mâna lui ţinea,
Şi avea să îl împartă
Cu cel ce-l însoţea.
Sta întins pe-o bancă,
Murdar şi ne-ngrijit,
Fiindcă a lui mamă,
De mic l-a părăsit.
Plăpând şi fără vlagă
Privea într-o vitrină..
Căci inima-i pribeagă,
Poftea o mandarină.
Un domn, văzând copilul,
Se-apropie de el..
Şi-i mângâie şi chipul,
Şi câinele fidel.
Cu voce blândă întreabă:
-De ce stai afară singur?
-Nu am bani de-o prăjitură
Şi pe nimeni împrejur..
Nu am tată şi n-am mamă,
Sunt copilul nimănui..
Umblu cu câinele pe stradă
Şi trăim din mila Domnului.
Poţi citi atâta dramă
În ochii lor de copilaşi,
Iar sufletul te îndeamnă
Să-i ajuţi pe nevoiaşi!.
De Gheorghe Deniştean
(Denygigi) 01. 07. 2018