Acel pahar buclucaș
Din care noi sorbeam iubirea,
De s-ar sparge-n mii de cioburi,
S-ar răspândi fericirea.
Să te pierd în visul meu
N-ar fi mare păcat..
Dar atunci când mă trezesc,
Să-ți văd chipul minunat!.
Eu nu vreau să pierd nimic
Din tot ce-mi dăruiești,
Căci și cafeaua din ibric
Știe că mă dorești.
În ochii tăi văd infinitul,
Plin de dragoste și dor.
Atunci când mi-o veni sorocul..
Privind în ei, aș vrea să mor.
Al tău tablou de pe perete,
Din rama-i mică, argintie,
Peste veacuri de s-ar pierde,
La mine-n suflet rămâi vie.
Din paharul buclucaș,
Vreau să mai sorbim iubire,
Și într-al inimii lăcaș,
Să-l păstrăm ca amintire!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și dorința de a păstra amintirile prețioase. Un pahar devine simbolul iubirii împărtășite, iar ochii persoanei iubite reprezintă infinitul și refugiul suprem.