Și visul meu nu are limite, nu
Zboară peste tot, gândește limpede.
Mă-ndrumă după cum îmi pun în minte toate gândurile,
Să fac totul ca la carte,
Să rup rândurile.
Că poate azi nu, dar mâine nu-i la fel,
Trage de mine caracterul meu de fier.
Că ba e ploaie, vânt, niciun curcubeu,
Da’ cică toate astea-s doar în capul meu.
Și zice:
Du-te, nu mai sta,
Tu chiar nu vezi cât ai întârziat deja?
Aruncă-ți toate visele-ntr-o geantă și pleacă,
Grăbește-te că trenul ăsta nu așteaptă.
Dar eu știu deja
Că vreau cu totul altceva,
Închide ochii, îți poți imagina
Că lumea e a ta,
Și-n pluuus,
Poți să sari sus sus sus!
Ai mei,
Ai mei,
Ai mei,
N-au avut habar,
Cât de sus,
Cât de sus,
Cât de sus
Pot eu să sar.
Acum că nu, nu
Nu mai am nimic de-ascuns
Pot să mă duc
Tot mai suus!
Și poate-ți dau totul peste cap,
Că poate fac doar lucruri care-mi plac,
Poate nu mă-mbrac la costum,
Poate nu spun minciuni,
Sunt liber să fiu stăpân pe ce fac și ce spun.
Știi?
Nimic nu mai e la fel.
Copilăria s-a maturizat sever.
S-a lovit până acum de fel de fel
De oameni,
De păreri
N tipuri de caracter.
Și vad cum unii stau degeaba,
Frate, sunt mulți.
Dar vad și alții care luptă
Încercând să mute munți.
Oameni care au ceva de spus,
Oameni care vor s-ajungă tot mai sus!
Ai mei,
Ai mei,
Ai mei,
N-au avut habar,
Cât de sus,
Cât de sus,
Cât de sus
Pot eu să sar.
Acum că nu, nu
Nu mai am nimic de-ascuns
Pot să mă duc
Tot mai suus!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre depășirea limitelor și urmărirea visurilor cu ambiție și determinare. Este un imn despre libertatea de a fi stăpân pe propriile decizii și despre maturizarea prin experiențe diverse.