Strofa 1 Gest.
Ne-am axat mereu p-aceeași chestie tâmpită
S-avem loveaua-n buzunar bine mărită
Știi că, ai să mori și n-ai să ai nimic în buzunar
Nicio cartelă de metrou și nici vreun portofel murdar
Același vis nebun din copilărie, și-aceeași speranță vie
Ți se potrivește ție și mie, parcă ne învie
O amintire ne face să continuăm
Și să luptăm, necazurile să le uităm
Că mâncăm aceeași informație stricată
Datorită mass-mediei lumea e dezinformată
Tată, de ce ai pretenția să te caut eu?
De ce nu m-ai îngrijit cât am fost al tău?
Știu că voi fi mereu înconjurat de tarfe
Care să m-alinte doar cu vorbe prefăcute (Tarfe, cârpe multe)
Sunt obișnuit, sunt un învingător
Mulți se agită că nu mai vorbesc cu ei, sunt un nimicitor.
Strofa 2 Tyo.
Aceiași români cu același țel în viață
Același om zi de zi cu același tip de zdreanță
Problemele venind zilnic crezând că o să treacă
Cu același chip pe față știind că n-o să meargă
Trecând prin multe fără a primi vreo încurajare
Primul pas făcut în viață e un pas destul de mare
Și niciodată nu-i destul, tu vrei tot mai mult de la tine
Nu vei lăsa niciodată totul pe ziua de mâine
Fără timp liber chiar și-acum la 16 ani
Nu cred că nu e timp dar timpul înseamnă banii
Privind adânc în buzunarele noastre goale,
Nu găsești nimic doar niște simple petale
Nu-i de mirare..
Momentele proaste le trecem cu greu prin viață.
Vom trece prin ele cu bucurie sau greață
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre greutățile vieții, dezamăgirile din societate și lupta pentru a depăși obstacolele. Versurile exprimă frustrarea față de superficialitate, lipsa de sprijin și presiunea de a reuși într-o lume materialistă.