1. Boboc aprins de leandru
Purtam voioasă-n păr
Când tu, flăcăiandru
Ca un lăstar de măr
Parcă de-o adiere
Ușor te-ai aplecat
Și-n brațe cu putere
Te-am strâns, te-am sărutat.
2. Te-ai dus pe-albastrul mării
Să te faci marinar
Și-n ciuda depărtării
Și azi pe buze-am jar
D-atunci aștept într-una
Din zare și din nor
S-apară pe cer luna
Plutind ca un vapor.
3. Să știi, să știi, mândruță
De-atunci de când te-aștept
Bobocul din cosiță
Ți-a coborât în piept
Și ca printr-o minune
El nu s-a ofilit
M-așteaptă ca și tine
Să văd cum a-nflorit.
4. Boboc aprins de leandru
Ești floarea florilor
Tu înflorești la soare
Eu mă topesc de dor
Întregul albastrul mării
Mi-arată chipul tău
Și-n ciuda depărtării rămâi bădiță al meu
Să fim iar împreună, să fim iar amândoi
La malul mării negre unde ne iubeam noi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul unei femei față de iubitul ei plecat pe mare. Ea își amintește de momentul despărțirii și așteaptă cu nerăbdare reîntoarcerea lui, păstrând vie amintirea iubirii lor.