Eu vin la voi cu cântecele, oameni
Cu porumbei pe umeri, fără cor
Luminii, care e marele examen
Îi cotizez și eu cu ochii orbi
Dar vai, vă văd cuprinși de vâlvătaie
Și lumea lăcrimează de nevoi
Feriți-vă de moarte și războaie
Salvarea voastră, oameni, e în voi.
REFREN:
Vă rostesc și vă cânt
oameni buni de pe pământ
tot ce noaptea mea mă-nvață
nu dați morții nici când
dreptul vostru cel sfânt
La lumină și la viață.
Atâția plâng pe lume de durere
Pământul este plin de invalizi
Și fiecare dreptul său și-l cere
Vrea viața de la oamenii lucizi
Se cheltuie destul pe epoleti
Acestei înarmări fără egal
Se luptă zilnic împotriva vieții
Sub mari și negri ochelari de cal.
REFREN:
Vă rostesc și vă cânt
oameni buni de pe pământ
tot ce noaptea mea mă-nvață
nu dați morții nici când
dreptul vostru cel sfânt
La lumină și la viață.
Dar eu, un om lovit cumplit de soartă
Un orb din seminția lui Homer
Vă cer prin glas, prin cântec și prin artă
Supremul drept de-a exista vi-l cer
Din țară-n țară și din munte-n munte
Uniți-vă sub steagul păcii, frați
Și ca lumina ochilor din frunte
Voi viața pe pământ s-o apărați.
REFREN:
Vă rostesc și vă cânt
oameni buni de pe pământ
tot ce noaptea mea mă-nvață
nu dați morții nici când
dreptul vostru cel sfânt
La lumină și la viață.
În numele întregului întuneric al lumii
voi oameni care puteți vedea lumina
voi oameni care puteți deosebi atât de ușor
binele de rău
Deschideți ochii mari
Sensul versurilor
Un orb îndeamnă oamenii să aprecieze viața și să lupte pentru pace. El subliniază importanța luminii și a distingerii binelui de rău, cerând unitate și protejarea vieții.