I
Cine ești, draga mea, cine ești?
Pe ce drum ocolit rătăcești?
Cum de nu te-ai gândit, cum de nu ai simțit
Că un om singuratic te cheamă?
Eu te caut, te-aștept neîncetat
Să-ți ofer un izvor minunat
Care curge ușor, cu speranță și dor.
Să te-apropii de el fără teamă!
R.
Hai cu mine, dragostea mea!
Bucurii noi doi vom avea
Cerul din noi va fi veșnic senin
Și cupa vieții sorbi-vom din plin!
Hai cu mine, pe căi de vis
Pentru noi o carte-am deschis
E cartea dragă a vieții în doi
Pe care-o citim amândoi.
II
Vei veni, draga mea, vei veni
Flori și fluturi te vor însoți
Și-n tainic fior vei pluti ca un nor
De lumină, spre marea iubire!
Se-mplinește acum visul meu
Împreună vom fi tot mereu
Fericiți vom trăi adunând bucurii
Lumea dragostei, sfântă menire!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a găsi dragostea și de a împărtăși viața cu persoana iubită. Este un cântec despre speranță, bucurie și promisiunea unei vieți fericite trăite în doi.