Umblând prin ploaie.
Să ne plimbăm pe străzi pustii
Prin ploaie, prin vânt
Ca doi adolescenți inocenți
Așa cum eram cândva, odată.
Doar lumini palide din felinare
Și, din când în când câte un taxi
Trecând întârziat, prin ploaie
Stropindu-ne hainele.
Toamnă Indiană, cu soare, cu ploaie
Și ultimele puteri din vară
Cu vânt, și serile cu ploaie
Apoi cu cerul plin de stele.
În miez de noapte, pe străzi pustii
Doar noi, un câine vagabond, și ploaie
Și, cu amintiri din copilărie
Așa cum eram cândva, odată.
George Popa
21 sept 2017
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice ale unei iubiri tinerești, retrăite într-o plimbare ploioasă. Imaginile melancolice ale ploii, străzilor pustii și amintirilor din copilărie creează o atmosferă de introspecție și dor.