Adam și Eva.
Tu ești femeie, eu sunt bărbat
Ești Eva, iar eu sunt Adam
Doi în Paradis, așezați sub copac
Mușcând, și tu, și eu, din fructul cel oprit.
Mușcând, am cunoscut iubirea, bucuria
Am făcut din noapte zi, noapte de noapte
Povestea noastră născută ieri, din vânt, de nicăieri
Născută ieri, fiind azi, și va mai fi în veci.
Tu, Eva mea, zâmbindu-mi în zori de zi
Cu părul tău negru lăsat pe umeri
Cu buzele roșii ca zmeura cea sălbatică
Și ochi scânteietori, visători.
Iar eu, Adam, ridicat din nou de la pământ
De tine adunat, ciob cu ciob, lipit
Am devenit iar vasul în care apa vieții
Stă limpede și proaspătă, ca tu să poți s-o bei.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste idilică, inspirată de mitul biblic al lui Adam și Eva. Ea celebrează legătura profundă și eternă dintre doi oameni, văzută ca o reîntoarcere la un paradis personal.