Telefonul nu mai sună
Îl auzi ori ți se pare
Nu te vezi cu ea de-o lună
Dar în vis mereu ți-apare.
Îți amintești când urci pe trepte
c-o urcai și-n altă seară
Și te-aștepți să te aștepte
Dincolo de prag.
Telefonul nu mai sună
Dar îți sună-n amintire
Vocea ei din vremea bună
Vocea ei la despărțire.
Îți amintești de ea pe stradă
Dacă-ți nimerește-n cale
Câteodată altă fată
Amintind de ea.
Îți amintești de vremea-n care
Erai doar tu și ea,
Îți amintești când ea era
iubita ta.
Îți amintești când era soare
pentru voi strălucea.
Îți amintești când v-ați jurat că
Voi nu vă veți despărți vreodată.
Dar acum când vă desparte
Tot ce vă unea vreodată
Jurămintele-s departe
Și la fel și ea.
Îți amintești de vremea-n care
Erai doar tu și ea,
Îți amintești când ea era
iubita ta.
Îți amintești când era soare
pentru voi strălucea.
Îți amintești când v-ați jurat că
Voi nu vă veți despărți vreodată.
Casa nu mai are viață
Fără ea nu mai e vară.
E-nnorat și frig și ceață
Și-năuntru, și-n afară.
Îți amintești îmbrățișarea
Glasul, gustul și parfumul.
Închizi ochii și-ți apare
Ea…
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia după o iubire pierdută. Protagonistul retrăiește amintiri intense cu persoana iubită, accentuând durerea despărțirii și golul lăsat în urmă.