George Hora – Din Vina Ei

Ce frumos era odată,
Vara la o înghețată,
Frigul iernii nu conta
Când de mână mă ținea!
Toamna frunzele cădeau ușor pe geam,
Mă uitam cum ea venea la mine iar.
Primăvara totul înflorea
Când ea în brațe mă strângea.
Cu mâna în părul ei
Îi spuneam: „Cât de frumoasă ești, iubirea mea!”
Și doar în ochii ei
Puteam să văd lumina ce mă încălzea!
Numai vina ei, că nu mai suntem noi doi,
Nu mai suntem noi doi, noi doi.
E doar din vina ei, că nu mai suntem noi doi,
Nu mai suntem noi doi, nu mai suntem noi doi.
Dimineața o sunam, imediat ce mă trezeam,
Să îi spun că o iubesc, da.
Și abia aștept să ne vedem mai târziu.
Seara, înainte să adorm, o sunam să îi spun cât îmi e de dor
De vocea ei copilăroasă, dar ea nu era acasă.
Cu mâna în părul ei
Îi spuneam: „Cât de frumoasă ești, iubirea mea!”
Și doar în ochii ei
Puteam să văd lumina ce mă încălzea!
Numai vina ei, că nu mai suntem noi doi,
Numai suntem noi doi, noi doi.
E doar din vina ei, că nu mai suntem noi doi,
Nu mai suntem noi doi, nu mai suntem noi doi.
Numai vina ei, că nu mai suntem noi doi,
Numai suntem noi doi, noi doi.
E doar din vina ei, că nu mai suntem noi doi,
Nu mai suntem noi doi, nu mai suntem noi doi.