Și mi-a spus.
Și mi-a spus, ai o brichetă să-mi aprinzi filmu’,
Să-mi schimbi destinu’?
Să fii primu’ care-mi face plinu’?
Mă simt goală da’ plină de mine.
Mă ia valu’ și mă duce spre tine.
Mă simt tristă da’ râd mult prea mult.
Oare cine sunt și de ce stai așa mult?
De ce te uiți la mine prin ochii mei?
Nu-i nevoie, hai încearcă,
Nu vrei să-mi spui minciuni frumoase mai bine în schimb?
Să ne pierdem în spațiu și timp.
Să ne regăsim unu’ pe altu’.
Să fim doar noi doi și patu’.
Hai arată-mi cine sunt, cine ești.
Hai să desenăm împreună povești.
Învață-mă să visez și să nu mă mai trezesc.
De ce știu să urăsc și nu știu să iubesc?
Arată-mi drumul dar nu mă lăsa să plec.
Oceanul de timp vrea să mă înec.
Vreau să zbor și nu pot fără petale.
Nu pot fără aer, fără soare.
Fără aripile tale.
Fără foc să mă stingă,
Fără mâini să mă atingă.
Suntem apă, doar apă pe pământ.
Și nimic altceva nu contează.
Suntem gând la gând, purtați de vânt.
Ce nu se vede, vibrează..
Ce nu se vede, vibrează..
Și mi-a spus.
Și mi-a spus, ai o brichetă să-mi aprinzi filmu’,
Să-mi schimbi destinu’?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare intensă a identității și a sensului vieții, marcată de un amestec de speranță și deziluzie. Naratorul caută pe cineva care să-i aprindă pasiunea și să-i schimbe destinul, dar se confruntă cu sentimente contradictorii și întrebări existențiale.