Orașul avea o singură casă,
casa avea o singură încăpere,
încăperea avea un singur perete,
peretele avea un singur ceas,
ceasul avea o singură limbă.
În tot acest timp copiii
creșteau și puneau o singură întrebare,
pe când adulții, nedumeriți și superbi,
scădeau, scădeau surâzând.
Sensul versurilor
Piesa descrie trecerea timpului și contrastul dintre inocența copilăriei și declinul inevitabil al adulților. Sugerează o reflecție asupra vieții și a efemerității existenței.
