Acum, în aceste momente nu vreau decât
Să fie cutremur să m’arunce sub pământ
Doresc ca atunci când mă vezi să îmi zâmbești
Să știu că ai uitat de tot, de răni și alte povesti
Sper ca atunci când îmi vei vorbi
Voi reuși să nu plâng. Fericirea noastră de odată
E unicul meu gând.
O singură vorbă mă mai otrăvește:
„Iubitule, sunt cea mai fericită dintre neveste”
Am transpirat, probabil inima a început să plângă
Alerg prin întuneric, sper durerea să nu mă ajungă
Ai fost îngerul meu, dar te-am făcut să suferi
Sunt ca un demon, n’ai avut motive să te superi
Sunt conștient că o perioadă încă o să doară
Dar nu vreau să ne împăcăm, că nu vreau să te rănesc și-a 2-a oară
Ref. : Și dacă ea nu va mai fi, și el va pleca
Vom spera să nu se termine așa.
Și dacă el va întreba, și ea va spune da
Vom spera să continue așa. (2x)
Ca un vis începe totul, cu eterna femeie
Eu cu ea de mână rătăcind prin Calea Lactee
Dacă-i iluzie optică, atunci iubesc fata Morgana
Dacă voi fi doborât sper ca ea să-mi panseze rana
Să-i simt lacrimile pe corp când sufletul mi-e uscat
Să simt mereu cele 2 buze pline de păcat
Și am urmat pașii mereu, nu m-am lăsat
Acum speranța e încă vie, sentiment am etalat
Aș vrea să-i fiu mereu aproape, chiar dacă
Însemnat de riduri ea nu o să mă mai placă
Parcă, stresat de mine mă ascund în ala-n altu
Visez, la momentul când va tresări patul
Sub noi doi goi, sub cearșafuri moi
Născând un noi soi (??)
Îmi răsună în ureche un ecou:
„Bai omule, trezește-te o dată, prostule!!”
Ref. : Și dacă ea nu va mai fi, și el va pleca
Vom spera să nu se termine așa.
Și dacă el va întreba, și ea va spune da
Vom spera să continue așa. (bis)
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorința după o relație pierdută. Naratorul oscilează între amintiri frumoase și realitatea dureroasă a despărțirii, sperând totuși la o împăcare, deși recunoaște că ar putea provoca și mai multă suferință.