Acum stai și plângi ca proasta, dar degeaba, el nu apare
Tot ce vă mai leagă e cuvântul „separare”
Și privești la ușă, pe care a ieșit ultima dată
Vrei să-l mai vezi o dată, ai o stare așa ciudată
Și nimic nu pare să-ți aducă alinare
Doar prezența lui în care-ți punea lumea la picioare
La nepăsare? E greu să poți face saltul
Nu poți să-l dai uitării pentru nici care altul
Și ce rău îți pare că n-ai ținut cum trebuia
La cel ce-ți jura că nu-ți va zice „PA”
Dar iată soarta v-a blocat sau poate a fost doar vina ta
Că ai dăruit la altul ceea ce nu trebuia
Și atunci când vine seara, gândul tot la el îți fuge
Simți o mână-n pieptul tău ce inima îți smulge
Începi să plângi, dar fără rost, știi că el nu se întoarce
Gândul ăsta te omoară, deși vrei să-ți dea pace.
Și rămâi singură-n colțișorul tău de cameră
Totu-ți pare atât de mare când ești atât de singură
Atât de sigură că nu l-ai fi pierdut
Dacă tu n-ai fi făcut ceea ce regreți atât de mult
Și stai cu capul între perne, plângi și regreți că e așa
Oare cum era acum dacă era cum trebuia?
Ai vrea ca timpul să poată fi dat înapoi
Dar trecutul e trecut și inima lui e rece sloi
Îți e dor de el chiar de defectele lui mari
Fiecare bătaie-n ușă te face să tresari
Alergi repede spre ea, deschizi, dar în sinea ta
Știi deja că nu e el, cel care bătea
Și te dărâmă fiecare zi în care lipsește
Îți e dor să-l auzi spunând că te iubește
El te-a iubit și-ți arăta, dar l-ai mințit
Ai pierdut ceva ce puteai să ai la nesfârșit
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unei persoane care regretă profund o relație pierdută din cauza propriilor greșeli. Ea se confruntă cu singurătatea și durerea, dorindu-și să poată schimba trecutul, dar realizând că este prea târziu.