Mă învârt ca într-un carusel, dar nu…
Sunt într-o cameră goală, fără sunet, iar tu
Ești pe un drum la care ar fi trebuit să te-nsoțesc
Amintiri îmi umplu capul și mă fac să-mi amintesc
De tine, de noi, de drumul pe care ai plecat
De faptul că greșit, prea mult te-am judecat
Și ai plecat, lăsând ușa de perete
Parcă spunând că dacă vin, acum, nu voi avea regrete
Simt un fior, deși e cald în dormitor
Mă gândesc de câte ori m-am purtat ca un actor
Cu alt rol decât cel care trebuia să-l am
În alt decor fals, decât în cel în care stăm
Mă întreb cine sunt, acum, în lipsa ta
Că am pierdut ceva ce nu credeam că pierd cândva
Dar știu.. că nu e prea târziu, pășesc
Pe urma ta, sperând, că am să te găsesc!
Și grăiesc, cu glas tăcut, numele tău
Nu-mi dau seama cum de ți-am făcut atâta rău
Și mă ierți.. Ai mai fi-n stare să ierți?
După-atâta rău făcut tu ai mai putea să ierți?
Spune-mi spune-mi tu? Ai mai putea să ierți.. x2
O stradă rece dar inima din mine-i caldă
Durerea-i trece, când se gândește c-o să te vadă
Și prada se va lăsa iubirii tale
Sfâșiată ca o floare lipsită de petale
Și rănile tale, sunt imense realizez
Aceleași răni poate te-au făcut să te îndepărtezi
Dar nu, știu că nu ești prea departe
Căci tu ești sufletul pe care-l țin aproape
Sunt legat de tine, și destinul ne atrage
Către locul unde ești parcă o sfoară mă trage
Nu fugi de mine, așteaptă un minut
Apoi să rămân cu tine că n-am cum să te mai uit
Nu-mi doresc asta nu vreau, eu vreau să te găsesc
Să te reîntâlnesc și apoi să îți șoptesc
Că te iubesc, deși știu că nu-ți arăt prea des
Altu ca mine nu găsești alta ca tine nu găsesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru greșelile făcute într-o relație și dorința ardentă de a fi iertat. El își recunoaște vina și speră la o împăcare, conștientizând că a pierdut ceva valoros.