Mă simt debusolat într-un pasaj denigrat de simplu
Și-n plus, timpul mi se pare un periplu
Aspir la o evadare dintr-o stare fără nume
O evadare fără lume, fără sume, fără glume –
– Proaste, o glumă-i și iubirea
O glumă ai fost și tu, și gândul și privirea –
– Aceea caldă, cu care te tot plimbi prin gândurile mele
Închise în zăbrele : N-ai obosit să tot alergi prin ele?
Du-te-n altă parte! Caută-ți un loc mai gol,
Fără străzi, fără oameni, inundat în alcool
Eu nu am timp de tine, spuneai în fiecare seară
Reproșuri și vorbe reci au făcut ca să mă doară
Privește trecutul, incolor, plin cu defecte
Îmi caut amintiri în fotografii murdare de efecte
În scrisori pe 15 inch, flori ce n-au fost un buchet
Scrise din butoane reci, și trimise cu regret.
Tu n-ai fost niciodată ce mi-am dorit să fii
Poate că nici eu n-am fost, ne-am mințit ca doi copii.
A fost frumos, puteam trăi așa la nesfârșit știi că
Adevarul doare.. nu vindecă.
Adevarul doare. nu vindecă.. vreodata
Așa că pleacă.. și dacă pleci nu te intoarce niciodată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele de regret și dezamăgire după o relație eșuată. Naratorul reflectă asupra amintirilor dureroase și a cuvintelor reci schimbate, dorindu-și să scape de trecut și de persoana care i-a provocat suferință. Mesajul central este acceptarea faptului că adevărul doare și că uneori este mai bine să pleci și să nu te mai întorci.