Condu-ți viața
La semafor iei curba uitării
Când se face verde
Nimeni nu te mai vede
Porți ochelari de cal
Asta-i orbire-n masă
Cui îi pasă
C-ai masă de călcat
Când creierul ți-e șifonat?
Sunt șocat,
Ai amnezie retrogradă
C-ai uitat de unde ai plecat
Nu sunt Spiderman
Dar vin cu pânză de bomfaier
Simți că te sufoci?
Evident, că-ți dau de rămâi fără aer
Încă mai caut calitate
Categoric și serenitate
Însă clișeic dau doar de vanitate
Nu percepi lesne, asta-i complexitate
Ticsit de progenituri încordate
Mă îmbrac la 4 ace
Să simți înțepături în cord date
Paradoxal, am să devin chirurg
Încă operez cumsecuvine
Îți ofer inima mea
Pentru a avea sânge în tine.
Ai primit un cod, e personal, poți să te simți robot
Era vitezei și a minciunii: că ne doare-n cot
Unu se dă zelot, altu se crede mare ateu
E Era-n care cea mai mare afacere e Dumnezeu
Vad oameni pe stradă, fiecare-i cu ecranu’ lui
Privesc vremea online în timp ce stau sub raza soarelui
Rețele de socializare, poze cu bani și orgoliu
Nu se mai poartă-n piept acum pe net se ține doliu.
Unii se-nchină-n piramide, alții spun că e demonic
În timp ce-n buzunare poartă un creier electronic
Cu măr mușcat, ultimul model, să fie kiki
Dacă tot vrei așa mult, donează-ți amândoi rinichii
Tu să știi, că ceea ce conduci a-nceput să te conducă
Și când n-o să-l înțelegi el n-o să vrea să-ți traducă
Dependența îi spală pe creier rând pe rând pe toți
Aștept ziua în care vom fi conduși de roboți.
Sensul versurilor
Piesa critică societatea modernă, dependentă de tehnologie și controlată subtil. Oamenii devin roboți, pierzând contactul cu realitatea și fiind manipulați de forțe invizibile.