Sunt genul de om care se simte bine când se simte rău
Îmi doresc să ajung, știi bine, în player-ul tău
Nu-mi da de ales, știi că n-am s-aleg niciodată
Dintre oameni răi și prieteni eu am să plec pe altă poartă
Și viața-mi ține de urât atunci când oamenii de rând
Merg prin ploaie fluierând, iar alții înjurând
Nu fac parte dintre ăia de la jumătate
Ori îmi dai ce e al meu ori lupți până la moarte
Trag speranțe, și unele sunt false
Nu pot cere foarte mult când oamenii sunt țigări trase
Minciuni grase de la suflete-aparent frumoase
Capete întoarse, multe plase, sunt sătul de gioarse
Eu nu sunt singur, am muzica și viața mea
E plină persoane care pleacă cum veneau cândva
E plină de-amintiri și de trăiri din care mă inspir
Atâtea melodii frumoase din care respir.
Te ascunzi acu-ntre foi
Și îmi șoptești plin de reverb mișcând din bass cu note mici și moi
Nu ești o tipă dar ești scoasă din tiplă
Și mulți te folosesc pentru nimic știu că te doare fiindcă
Eu chiar te știu de mică!
Te-ascultam zâmbind și te-am numit muzică
Mulți zic că te-arunc în mare
Nu te întorci și ieși zdrobind orice barieră din ecoul lor și te întorci în boxă simplă.
Spălat de ploi, uscat de vânt, mă f*t pe voi,
Toți ăștia care-n ultimii ani ați aruncat noroi,
N-am nevoie de nimeni, singur mă simt cel mai bine,
Se pare că mă-nțeleg, cel mai bine, doar cu mine.
Ha, am rămas pe jos, da’s pregătit oricând de luptă,
Am nevoie de-un impuls, și-o să cazi ca o t***,
Muzica-mi rămâne stâncă, ea mă ține departe,
De tot ce e rău, mă îmbrățișează-n noapte,
Și-mi spune că se poate, prea bine, să fiu fericit,
Dar când sunt fericit, fac muzică de nimic.
Așa că să înțelegi ce zic, tot răul îmi face bine,
E tare senzația, când simt că pic de la înălțime,
Și-s convins că nu-i nimeni, acolo să mă prindă,
Că-n jurul meu sunt doar falși man, care se prelindă.
Mă-nec cu-amarul din sticlă, rămân sincer cu mine,
Am mai zis-o și-o repet, singur mă simt cel mai bine!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de singurătate și inspirația găsită în muzică. Artistul descrie o relație complexă cu suferința, afirmând că aceasta este o sursă de creativitate, dar și o povară.