[Phunk B]
Tot ce mi-am dorit vreodată a fost pace,
liniștea-mi place, însă în mod ironic, ura m-atrage.
Adică tot ce implică ură, mă atrage,
violența, indolența e în mine, zace.
Ce e de făcut? În mine rage!
Această întrebare ce-mi displace,
ce-mi strică starea și nu-mi dă pace, drace.
Acest paradox mă pune pe ace,
mă pune și-n acel loc ce nu-i deloc plăcut,
da’ bine că-s ager!
Știu că n-am alge dar tot nu mi-e frică de danger,
da’ ce? Crede-ai că-i cancer?
A, ce? Ochii te face mai ce, n-ai ce
face, da’ faci ce-ți place, cu toate că-i tot un flagel.
Tu, bagă-te, bro! Bi-ghi-di-bum
Bi-ghi-di-bong, ești tangent.. realității.
Tace.. ființa și conștiința.
Acer, deasupra minții tale, cacealmaua s-o joace,
așa că, noroace!
N-o lua ca pe ceva ce te-ar trimite înapoi în găoace!
Pentru că tot ce merge drept se abate mai devreme sau mai târziu,
tu trebuie doar să înțelegi ce înseamnă să fii viu,
pentru că tot ce urcă tre’ să coboare într-un târziu!
Așa stă treaba-n viață, strică graba, spun că știu!.
[Refrain]
Căutând adevăru-n oameni am găsit minciuna,
căutând tihnă sau odihnă, n-am găsit niciuna.
Caut în continuare între atâtea suflete goale,
între munci și viața mi se răspunde cu o întrebare.
[Ferat]
Tipul de vedere matematic,
probabilitatea de a te naște defavorizat e practic
mai mare cu mai mult de opt-zeci la sută
decât posibilitatea de-a te naște într-o familie avută.
Cine e cel care decide ce și cui se-ntâmplă?
A cui soartă e fericită și a cui e sumbră?
Cum să nu mă supăr?
Când până termin această propoziție
un copil moare de inaniție!
Evident că-mi țin sentimentele în penitență
și flamând o entitate, probabil inexistentă.
Replimate gândurile devin deprimante,
devin alte stări care-mi devin alter-ego
și-s strepidante străzile când trec prin cartier,
e o altă realitate, droguri care trebuie date.
cei care le iau, se afundă, nu mai ies din crater,
singura cale de a ieși din stare e prin moarte!.
[Refrain]
Căutând adevăru-n oameni am găsit minciuna,
căutând tihnă sau odihnă, n-am găsit niciuna.
Caut în continuare între atâtea suflete goale,
între munci și viața mi se răspunde cu o întrebare.
[Ferat]
Cronicile unei depresii cronice încep
cu întrebări ironice și oximoronice.
Vrem să știm de unde venim și cine suntem,
da’ tot ce facem e să mâncăm, să bem, să futem!
Nu mai e timp de cuget, sângele curge-n cruce,
de mii de ani, că au apărut religii să ne-ncurce.
În loc să-și seteze culmi pe care să le urce,
golanii își iau un G și merg să se culce!
Unii bag un G și spun că e dulce
și îi unge pe suflet și îi fac să uite.
Adevăru-i crâncen, râncen, nu-ți cer
nu mai suportă ce rangen să-i urce!
O dau pe față în speranța că poate-nvață
un frate din asta, o povață, măcar o fază.
Așa că ascultă și filtrează câte o frază,
singura cale de a ieși din stare e prin viață!.
[Phunk B]
Știi că tot ce merge drept se abate mai devreme sau mai târziu,
tu trebuie doar să înțelegi ce înseamnă să fii viu,
pentru că tot ce urcă tre’ să coboare într-un târziu!
Așa stă treaba-n viață, strică graba, spun că știu!
Tot ce mi-am dorit vreodată a fost iubire,
da’ când te-am vrut, tu n-ai fost lângă mine.
Probabil de-aia sunt mai nevros și mai chitros din fire!
Credeam că totu-i despre s*x dar era despre tine!
Cum rămâne cu mine? Mâhnit, însă mă vezi în tine, în fine,
nu mă complac, doar mă adaptez la ce tot vine.
Lasă-i să vină c-o să fie bine și-o să vină vineri
și-o să bem până n-o să ne pese de nimeni!
Față de mine devine din ce în ce mai greu să te apropii,
nu pentru că-s cel mai cel, ci pentru că vezi tu..
În mine se dă rovine, aș spune că-s deloc bine,
nu pot să vorbesc cu nimeni
și când vine, asta ține mai mult de 13 zile.
Fac ce fac, însă ce fac nu-mi convine, că fie
fac rap sau mă fac praf și nu se cuvine.
Rime curg ca din robinet
doar dacă ar curge bani, mașini pe cap, poate cândva cu mine
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de deziluzie, depresie și căutarea sensului în viață. Artiștii exprimă frustrarea față de nedreptățile sociale, pierderea iubirii și dificultatea de a găsi adevărul într-o lume plină de minciuni și superficialitate. Ei reflectă asupra luptei interioare și a adaptării la o realitate dură.