Piesa asta este despre ei doi
Copii ce se iubeau
Parcă trăiau
O poveste, un film de cinema
Împărțeau totul, nu era vorba de bani
Deși nu se știau de mult
Parcă de-o viață se iubeau
Visau să îmbătrânească mână de mână în viață
Nimeni și nimic părea că n-o să-i despartă
Voiau o casă la țară, un copil pe nume David
Însă tot ce-a fost o joacă de copii
Au rămas pozele care zâmbesc în ramă
El avea încredere, iubirea se destramă
Intrase în spital, ea mereu îl vizita
Distanța era mare pe cât era și iubirea
Le e dor la amândoi de momentele frumoase
De toate greutățile ce-i apropiase
Lacrimile cad, inima nu mai pulsează
Poate doar sentimente delimitate de otravă
A trecut ceva timp, a început să o uite
Mai sună din când în când, dar nu mai vrea să o asculte
O femeie falsă
Te făceai mereu să plângi
Ai vrut cluburi, mașini, că din iubire nu te ajungi
Dar viața te lovește atunci când nu te aștepți
E degeaba dacă plângi, suferi și regreți
C-ai să îndrăgostești de lună, nu-ți mai duce lipsă
Iar în viața lui de-acum o să apari doar ca eclipsă
Inima bate în torace, iubire, sentimente
Și dacă e să aștepți, o să moară de dor în sete
De dragul tău, luna vorbește pământeanu’.. mai ceva decât Olteanu
Ochi mici ca-n Asia
Nu te-ai sătura de ea doar să o săruți pe frunte cum o face doar o stea
Distanța e prea mare
Mereu, mereu îl bate gândul să vină pe jos la tine
Să-ți dea în dar pământul
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste din tinerețe, marcată de momente frumoase, dar și de greutăți. În cele din urmă, relația se destramă, lăsând în urmă regret și nostalgie.