Mi-a zis mama că mi-a da,
Văleleu, văleleu,
Zestre, când m-oi mărita,
Văleu, văleu, văleleu.
Douăzeci de perne mari,
Văleleu, văleleu,
Toate pline cu țânțari,
Văleu, văleu, văleleu.
Douăzeci de perne mici,
Văleleu, văleleu,
Toate pline cu furnici,
Văleu, văleu, văleleu.
Douăzeci de perne moi,
Văleleu, văleleu,
Toate pline cu gunoi,
Văleu, văleu, văleleu.
Douăzeci de poloboace,
Văleleu, văleleu,
Far’ de fund și fără toace,
Văleu, văleu, văleleu.
Două rațe crăcănate,
Văleleu, văleleu,
Ăstea cică-s vaci cu lapte,
Văleu, văleu, văleleu.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă o zestre neobișnuită și amuzantă pe care o mamă o pregătește pentru fiica sa. Zestrea este plină de obiecte nepotrivite și animale ciudate, creând o imagine comică a pregătirilor de nuntă.
