Sunt copilul străzii, m-am născut la semafor direct,
Dar cred că era defect, că era să mă lovească un Trabant suspect
Care nu mergea corect.
Am sărit în fața lui și am spus: STAI, că e linie de tramvai!
Dar vai, n-a oprit, n-a văzut că-s polițai.
Pemparsu mi s-a umflat, s-a gonflat, bolfoșat,
L-am luat și sub roți l-am aruncat și Trabantul a frânat.
Și atunci l-am cășunat, l-am bătut până când n-a mai putut,
Pentru că nu m-a văzut, și nu m-a recunoscut, că nu-s polițai, mi-a zis că, „put”
Mi-a zis că, „put”?
Și atunci la mine în pempars s-a uitat, m-a văzut și apoi m-a recunoscut, mi-a zis salut…
S-a jurat.
S-a jurat că nu mai trece peste linia de tramvai, că oricum te poate prinde un cct de polițai, yeey!
Sensul versurilor
Piesa relatează povestea unui copil al străzii care se confruntă cu un șofer neatent. Incidentul escaladează într-o altercație comică, plină de exagerări și umor negru, reflectând o perspectivă cinică asupra vieții.