I [Liry].
Nu s-a născut în puf, ci s-a născut cu viață grea
Într-o comună, la țară munca e prioritatea.
A crescut cu basme, dar pe furiș citea
Și tot așa rochii pentru păpuși din paie își croia.
„Nu-ți place munca!” – i se reproșa
Pentru ambiția ei de-a fugi în lume și-a fi cineva.
Dar și-a urmat visul și fără povețe de revistă
Rățuștei ăsteia niciun bărbat nu-i rezistă.
Cochetă, modernă, cu bun simț, dar și-ndrăzneală,
Invidia altora o face să pară ușoară
Dar și-a impus respectul, tot ce-a vrut a obținut.
Siguranță în familie n-a avut, dar și-a făcut.
Și-odată cu anii vârsta își spune cuvântul
Menopauza îi fură tinereții avântul
Sexul, dintr-o plăcere, e calvar,
Îi miroase gura – niciun sărut măcar?!
Boli de inimă, predispoziție la depresie,
Oricărei Barbie, nu-i Evă să-i facă vreo concesie.
II [Gani].
Cicatrizată din trecut, rănește-acum pe alții
Intră-n jocul ei, dar sunt din start perdanții.
Ea nu-i trofeul nimănui, controlul e la ea
Dar sub chipul de păpușă se ascunde altceva:
Un stigmat negat, adânc purtat, reprimând o vină,
S-a ascuns de alții-ncât în oglindă vede o străină
Acum. Și la ce bun să-i pese?
Ei nu-i văd sufletul, când se uită la fese..
Interese în joc, doar banii și puterea
Se minte încât crede chiar și ea că-n asta stă averea.
Plăcerea-i mai presus de tot,
Ca motto-are „nu vreau!”, în niciun caz „nu pot”.
Neagă slăbiciuni, blindată-n exterior
Scutul orgoliului ferește-un suflet gol
Intangibilă, pare superficială,
Când toți pun preț doar pe ce-observă din afară..
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastele dintre două tipuri de femei: una care a muncit pentru succes și se confruntă cu realitățile îmbătrânirii, și alta care se ascunde în spatele unei fațade superficiale, rănind pe alții pentru a-și proteja vulnerabilitățile. Ambele personaje reflectă presiunile și așteptările societății asupra femeilor.