Știu că n-ai uitat de mine, numai că m-ai ignorat
Eu am rămas ca-n prima zi chiar dacă totul s-a schimbat
Și m-ai mutat din locul în care am stat atâta timp, în fine
Sunt poza cu voi doi în față, în față doar cu tine
Și nu te tine să mă privești îndelungat
Deși crezi într-un capitol ce-i de mult îndepărtat
Am vegheat de pe birou la toate clipele bune
V-am ocrotit atunci când vă retrăgeați de lume
Și acuma e chiar ironic, m-ai acoperit cu ciorne
Cu fața în jos, încă te văd prin diferite forme
Chiar dacă prafuit zâmbetul o să îmi rămână
Sunt prima poză pe care ați făcut-o împreună.
Ref: Te uiti tăcut la mine, eu mirat mă deprivesc
Parcă-ți șoptesc ce ți-a spus ea atunci și încep să-ți amintesc
Inițial numai o joacă, n-ai crezut că o să iubești
Vino după mine dacă vrei să mă oprești.
A zis: „Acum îți vorbesc eu, hei uită-te aici”
Am căzut sub saltea și ai uitat să mă mai ridici
Ce zici atunci când te uiți fix în ochii mici
Înconjurați de blugi murdari, cândva nu trecea nici
O noapte în care să nu mă ții la pieptul tău
Lipsa ei te consola, emanând parfumul său
Și îmi pare rău că nu mai sunt ce am fost cândva
Nici unul dintre noi n-a prevăzut așa ceva
Nici unul din noi trei n-a zis că voi sfârși așa
Ca într-o noapte mă vei culege absent de pe podea
În urma mea prea multe, în față un viitor incert
Nu încerc să îți zic nimic, nu mai are rost să te cert.
Ref: Te uiti urât la mine, eu mă privesc în jur pierdut
Sunt ursulețul descusut de timpul care a trecut
Inițial nimic serios, n-ai știut că o s-o iubești
Vino după mine și încearcă să mă oprești
A zis: „Vino după mine și încearcă să mă oprești” (bis).
Sufocat în șifonier am devenit claustrofob
Te dezaprob când spui în minte că nu mai am nici un scop
Am fost de mult tricoul tău preferat
M-ai luat cu ea și de atunci m-ai purtat neîncetat
Acum stau șifonat, nu mai aștept nimic
A trecut vremea mea și poate chiar ți-am rămas mic
M-au purtat fete ce s-au perindat la tine în pat
Poate nu mai știi de mine și crezi că m-ai aruncat
Am încetat să prezint interes, îți readuc în minte
Că desenul face mai mult ca o mie de cuvinte
Nu-i vremea însă acum pentru regrete, tardive
Ce apar când ai rămas fără alternative.
Ref: Te uiti ciudat la mine, dar eu nu te mai observ
Cum mi s-a dus mie culoarea la fel eu o să te șterg
În amintirea ei poate că încă mai ești, dar
Poți să vii după mine acum nu mă mai oprești
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre amintirile atașate de obiecte și despre cum acestea pot evoca sentimente puternice legate de relații trecute. Naratorul, fiind un obiect, observă schimbările și pierderea conexiunii cu persoana iubită, exprimând regret și acceptare.