Gani – Aceeași Ușă

Închid aceeași ușă, cu câțiva ani mai veche acum
Cobor aceleași trepte, aceeași piesă-n cască din ureche
În timp ce trec e totul atât de diferit încât
Mă-ntreb unde s-a dus tot timpul care a trecut
De ce a luat cu el atâtea fețe cunoscute și-n schimb
Le-a-nlocuit cu măști ce variază-n funcție de anotimp
Mă plimb și simt cum regret un pic
Că locuri demult știute acum nu-mi mai zic nimic
Blocuri unde-n trecut răsunau voci de copil
Acum emancipați, la 10 ani vorbesc toți la mobil
Persoane-odată-apropiate, acum ne ignorăm
Paradoxal, timpul ne face să ne-ndepărtăm
Uneori, uităm mai tot ce-a fost într-o valiză
Străini, pierduți în același spațiu, fără viză
Adesea-n criză, schimbați, întâmpinăm obstacole
Tânjind la inocența rămasă-n pagini de oracole.
Refren:
În gând, revin imagini ce-ascund
Trecutul-n prezent, simt că sunt
Sunt un copil în vis, viața s-a deschis, o ușă s-a închis.
Deja, poate că timpul știa
Să fie înaintea mea
Șoptea fără să vrea
Că viața s-a deschis, deși uși s-au închis.
Crezând că nimeni nu se schimbă, am progresat fără să știu
Inconștiența în trecut, n-am prevăzut că o să fiu
Pradă schimbărilor ireversibile, la fel ca toți
Sub presiunea timpului noi suntem doar roboți
Supuși unei realități ce cu greu o acceptăm,
Dar presupune evoluție și-n final ne resemnăm
Ne comportăm neașteptat și-n lipsa unui refugiu
Ne uimim singuri apelând la câte-un subterfugiu
Demult lăsați de mulți în urmă, totuși înaintea lor
Am depășit momente grele, cu sau fără ajutor
M-a schimbat nu doar timpul, ci tot ce-i în jurul meu
Odată cu ceilalți m-am maturizat și eu.
Nu-i greu acum să pot privi în urma mea
Mă uit însă la poze vechi și parcă văd pe-altcineva
Mă-ntorc acasă și mă-mpiedic iar de-aceeași treaptă
Și deschid aceeași ușă, cu câțiva ani mai înțeleaptă…