Imperfectă e lumea, deși pot să greșesc,
Important e să știu ce-mi doresc,
Cât voi fi în a basmelor fericire
Nu cred, nu,
Tu ești unica mea izbăvire.
Tuuuuuu.
Nu mi-e teamă de drumul prea greu, plin de necaz,
Mă grăbește și nu-mi dă răgaz
Dorul tău, luminița pe care o văd,
Licăr viu,
Știu că n-am să îndrăznesc să o pierd.
Știiiiuu
Știu pe undeva, voi reapărea
Și inima ta
Va accepta
Venirea mea
Te voi ruga
Spre a mă ierta.
Se destramă a viselor nori,
Dar nu regret,
Cu viața oricum mă mai cert uneori
Spre căldura din inima ta merg mereu
Păcătosul plecat cândva
Eu.. eu.. eu.
Pe undeva, voi reapărea
Și inima ta
Va accepta
Venirea mea
Te voi ruga
Spre a mă ierta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui individ pentru greșelile trecutului și dorința de a se întoarce și a fi iertat. El recunoaște imperfecțiunea lumii și își asumă responsabilitatea pentru acțiunile sale, sperând la o reîntoarcere și acceptare.