Mă-ntreabă ochii, sufletul și inima de tine,
Am gânduri amorțite, amețite de pahare pline.
Aș arunca cu sticle-n toți pereții
Și aș plânge în genunchi ca să mă ierți.
Refren:
Iartă-mă pentru iubire, iartă-mă pentru ce simt acum,
Nu caut nicio ieșire, vreau să mergem pe același drum.
Tu ești universul meu, început fără sfârșit,
Iartă-mă și nu mă judeca că am făcut din tine viața mea.
M-ai îmbrăcat cu dragoste și-apoi m-ai dezbrăcat de tine,
M-ai frânt și aripile-n zbor, ai rupt bucăți treptat din mine.
Ce mi-ai făcut de nu te pot uita?
Și azi mă doare amintirea ta!
Refren:
Iartă-mă pentru iubire, iartă-mă pentru ce simt acum,
Nu caut nicio ieșire, vreau să mergem pe același drum.
Tu ești universul meu, început fără sfârșit,
Iartă-mă și nu mă judeca că am făcut din tine viața mea.
Refren:
Iartă-mă pentru iubire, iartă-mă pentru ce simt acum,
Nu caut nicio ieșire, vreau să mergem pe același drum.
Tu ești universul meu, început fără sfârșit,
Iartă-mă și nu mă judeca că am făcut din tine viața mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și cererea de iertare într-o relație destrămată. Naratorul se simte vinovat pentru că a făcut din persoana iubită centrul existenței sale și imploră să fie iertat pentru iubirea și suferința cauzată.