Strofa1:
Dragă mea nu mă certa
Știu că nu e prima oară
Azi dispar din viața ta
Îndreptându-mă spre o gară
Iau un tren care apare
Voi urca în el din mers
Și vom dispărea în zare
Nici nu știu în care sens
Și vom dispărea în zare
Nici nu știu în care sens.
Refren:
Să nu vii iar să mă cauți
Ai să pierzi mult timp pe drum
Talismanul de iubire
Azi s-a prefăcut în scrum
Sunt hoinar așa mi-i viața
Trebuie să alerg mereu
Fug încolo fug încoace
Asta e destinul meu
Să nu vii iar să mă cauți
Asta e destinul meu.
Strofa2:
Și cândva în amurgul vieții
Vom fi iar copii dar mici
Din trecutul tinereții
Vom avea doar ochii plânși
Îți voi prinde în păr o floare
Poate de NU-MĂ-UITA
Și-ai să râzi din nou în soare
Că revin în viața ta
Și-ai să râzi din nou în soare
Că revin în viața ta.
REFREN (X2)
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire inevitabilă, unde naratorul își îndeamnă fosta iubire să nu-l mai caute, deoarece destinul său este să hoinărească. Există un sentiment de regret și acceptare a faptului că relația s-a transformat în scrum, dar și o speranță vagă de reîntâlnire în amurgul vieții.