Vai, ce rău mă simt acuma,
Mamă, intru-n casă ți-aud gura,
Când intru-n camera ta
Mamă, nu mai văd pe nimenea,
Văd în cui hainele tale
Și plâng, măicuță, pe ele,
Lume, vai!
S-a uscat mușcata-n geam
De când mamă nu mai am,
Toată grădina e tristă,
Eu stau singură pe prispă
Și parc-o aud prin casă
Cum ne aduna la masă,
Rupea o pâine-n bucăți
Și ne împăca pe toți,
Lume, vai!.
Văd și eu acum ce-nseamnă
Să ai în casă o mamă,
Să fie cât de bătrână
Tot auzi o vorbă bună,
Așa e, fetița mea,
Să-ți pierzi mama-i boală grea,
Chiar dacă te dojenește,
Ea te ceartă părintește,
Lume, vai!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și dorul copleșitor resimțit după pierderea mamei. Naratorul își amintește de momentele petrecute alături de ea și realizează importanța prezenței materne în viața sa.