Cic-a fost odată
Un băiat și-o fată
Care se iubeau,
Dar nu se-ntâlneau,
Băiatul frumos,
‘Nalt și arătos,
Cu părul buclat,
Ce frumos băiat!
El în orice zi
Scria pe hârtii:
„Fată, mândra mea,
Mi-ai luat inima,
Spune cum să fac
Că mi-ești tare dragă,
Unde să ne-ntâlnim
Să stăm să vorbim.
Ce frumoasă ești
Când tu te gătești,
Ai la gât mărgele,
Pe deget inele,
La urechi cercei
Și mor după ei!”
Sensul versurilor
Piesa descrie povestea a doi tineri îndrăgostiți care nu se pot întâlni. Băiatul își exprimă admirația față de fată prin scrisori, lăudând frumusețea ei și dorința de a fi împreună.