Și am luat-o pe drum la vale
Să ies lui neicuța-n cale
Să îl pun în colivie
Să îmi cânte numai mie
Să mi-l pun la capul meu
Să stea cu mine mereu
Ca să-mi cânte-n orice zi
Că-ci mi-e dragostea dintâi
Mai neicuța, mai neicuța
Ce dor mi-e de-a ta gurița
Cât a fost neica departe
Noi vorbeam numai prin carte
Ne scriam seară de seară
Cu foc de la inimioara
Și-aseară am auzit
Că neicuța a venit
Și-am plecat să ne-ntâlnim
Să stăm să ne povestim
Mai neicuța, mai neicuța
Ce dor mi-e de-a ta gurița
Dragostea când intră-n om
E ca uscătura-n pom
Că nu face vara flori
Nici umbră la călători
Cui nu-i place să iubească
E păcat să mai trăiască
Cui nu-i place dragostea
Să n-aibă noroc de ea
Mai neicuța, mai neicuța
Ce dor mi-e de-a ta gurița
Neica din dragostea noastră
A crescut un brad pe coastă
Lângă el un pui de viță
E sădit de-o copilita
Vița vrea ca să se-ntindă
Pe brăduț să mi-l cuprindă
Să stea-npreună cu noi
Cum am jurat neica noi
Mai neicuța, mai neicuța x2
Ce dor mi-e de-a ta gurița -x2
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete pentru iubitul ei, neicuța. Ea își amintește de momentele petrecute împreună și își dorește să fie mereu alături de el, simbolizând dragostea lor printr-un brad și o viță care cresc împreună.