Peste deal, lângă pădure,
Pleacă o tinerică-n lume
Și plânge inima-n ea
Că n-are pe nimenea,
Are părinți, are frați,
Dar sunt tare-nstrăinați
Și-i strigă și-i cată-ntruna
Poate că le-o găsi urma.
– De ce, Doamne, sunt lăsată
Singură și supărată,
Că pe unde mă găsesc
Tot cu răul mă-ntâlnesc,
Una bună, zece rele
C-așa trec zilele mele.
Sensul versurilor
O tânără pleacă de acasă simțindu-se singură și neînțeleasă de familia sa. Ea își exprimă durerea și dezamăgirea față de viață, simțind că este mereu înconjurată de rău și că zilele ei sunt pline de suferință.