Pe drumul bătut de piatră
Mergau doi copii odată,
Era o noapte fără lună
Și ei se țineau de mână,
O soră și-un frățior
Își cătau măicuța lor,
Și-o cătau din sat în sat
Până când s-a-ntunecat.
Fetița era mai mică,
Plângea de foc de mămică
Și-l ruga pe frățior
Ca să meargă mai ușor
Că s-a lovit la picior,
Să mai stea puțin pe iarbă
C-așa nu mai poa’ să meargă,
Și să meargă mai ușor
Că s-a lovit la picior.
– Frățiorul meu cel bun,
Ascultă ce-ți spun acum:
Să nu pleci de lângă mine
Căci te am numai pe tine,
Eu sunt ție surioară
Și tu îmi ții loc de mamă,
De-ți mai fac vreo supărare
Să mă ierți că ești mai mare,
Pân-om găsi pe mama
Ca să creștem lângă ea,
Că nimica nu-i mai scump
Ca măicuța pe pământ.
Sensul versurilor
Doi copii, un frate și o soră, merg pe un drum în căutarea mamei lor pierdute. Fetița, mai mică și rănită, își găsește sprijin în fratele ei, care îi ține loc de mamă, exprimând legătura puternică dintre ei și dorul profund pentru mama lor.