Lele verde siminoc,
Omul bun n-are noroc,
Că om bun am fost și eu,
Dar norocul mi-a fost rău.
Norocul nu crește-n vale
Și nu-l are orișicare,
El nu crește lângă drum
Și nu-l are omul bun.
Fata mamii, fii cuminte,
Că norocul nu se vinde,
Că de s-ar vinde norocul
El s-ar găsi pe tot locul.
Refren:
Hai, dorul vine
Și stă la mine,
Eu-l dau afară,
El vine iară.
Adițional:
– Hai, mamă, la iarmaroc,
Hai de-mi cumpără noroc.
– Fata mamii, fii cuminte,
Că norocul nu se vinde,
Că de s-ar vinde norocul
El s-ar găsi pe tot locul,
Cere numai sănătate
Și-atunci ești bogat în toate.
(..) Toată lumea mă iubește
Că le cânt pe țigănește.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune pesimistă asupra vieții, unde omul bun nu este neapărat și norocos. Refrenul subliniază lupta continuă cu dorul, o emoție persistentă și inevitabilă.