Gabi Lunca – Oameni Buni și Dragă Lume

Oameni buni și dragă lume,
La noi multe nu sunt bune,
Multe patimi ne usucă,
Multe rele ne mănâncă,
Însă răul cel mai mare
Ce nu merită iertare
E păcatul grăitor:
Vânzarea copiilor.
Cum să fii mamă pe lume
Și să naști așa minune
Și-apoi să-l pui pe tarabă?
Oameni buni, urâtă treabă!
Să-i auzi cum se tocmesc
La un târg neomenesc
Ca geambași de carne vie,
De copii din Românie.
„P-ăsta micu-ți iau atâta!”,
„P-ăsta mare îți dau suta!”,
„O iau p-asta că-i frumoasă!”,
„Stai că mai am unu-acasă!”.
De ce mi-e viața amară,
Este că-n această țară
Unii copii sunt vânduți
‘Nainte de-a fi născuți.
Doamne, Doamne, ce temei
Au pe lume-așa femei
Ce fac așa târguială
Cum n-ar face nici o fiară?
De-aș avea zece copii
Cu ei de gât aș muri,
Chiar dac-aș mânca la trei zile
Vreau să-i văd pe lângă mine!.
De vânzări de copilași
Se ocupă oameni lași,
Avocați mijlocitori,
Lacomi de dolari ușori,
Sunt oameni cu multă carte
Care știu să-și facă parte,
Sunt oameni cu multă carte
Care știu să-și facă carte.
Oare cine poate ști
Ce pățesc acești copii
După ce au fost vânduți,
Peste graniță trecuți,
Peste mări și peste țări,
Oare sunt ei dați la școli,
Au ei mamă, au ei tată
Ori ce soartă îi așteaptă?.
Sau așa cum spun mai mulți:
Acești copilași vânduți,
Acești prunci vor fi crescuți,
Acești copilași crescuți
La munci grele să lucreze
Sau să se prostitueze,
La munci grele să lucreze
Sau să se prostitueze.
Se aude, Doamne, Doamne,
Că se scot din ei organe,
Ochi, inimă sau ficați
Se pun la bolnavi bogați.
Doamne, Dumnezeule,
Ne-ai dat libertățile,
Dar cu asemenea fapte
Geaba-i zicem libertate.
Fă să nu se mai întâmple
La noi fapte-așa urâte,
Oameni buni din Românie,
Suntem liberi azi, se știe,
Să facem toți legământ
S-apărăm ce-avem mai sfânt,
Să ne păstrăm copilașii,
Puii noștri și urmașii!