Nu știu ce e cu norocul,
Bate vântul, l-a ars focul,
L-a bătut și tot l-a ars,
Nici cenușă n-a rămas,
M-am dus norocul să-l scap
De la focul blestemat
Că poate-l scap pentru mine
Să trăiesc și eu mai bine.
Cenușa dac-a rămas
Pe Dunăre s-a lăsat,
S-a făcut un sloi de gheață
Ca să n-am noroc în viață,
Să n-am masă, să n-am casă,
Să nu mă mai văd mireasă,
Să n-am masă, să n-am pat,
Să n-am parte de bărbat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și resemnarea unei persoane care se simte urmărită de ghinion. Norocul este pierdut, ars și transformat într-un obstacol, ducând la o viață lipsită de bucurii și împliniri.