S-a zvonit prin mahala
Că joi va fi nunta mea
Cu muzică d-aia-naltă
La toată lumea să placă,
Tot cu vin de Murfatlar
Că-s fată de lăutar.
Ce frumos are să fie
Când o fi la cununie,
Când o veni nunii mari
Însoțiți de lăutari
Cu șervete după gât
Lungi, s-atârne de pământ.
Fetele multe de prin sate
Cu rochii lungi îmbrăcate
Și cu coșulețe-n mână
Să joace hora-mpreună,
Și la stânga, și-napoi,
Maneaua ca pe la noi,
Jucăm să strigăm așa:
„Maneaua ca-n mahala!”
Sensul versurilor
Cântecul descrie atmosfera festivă a unei nunți tradiționale într-o mahala, cu muzică lăutărească, dansuri populare și bucuria comunității. Este o celebrare a obiceiurilor și a identității locale.