Când mi-aduc aminte
Cum era acasă
Luam ulcioru-n mână
Și urcam pe coastă
La fântâna cu apă dulceagă
Să-i dau lui neicuț-al meu
Că prea mi-era dragă.
Stam pe flori culcată
La umbră de fag,
Cucii din pădure
Îmi cântau cu drag
Și cântam și eu lăutărești,
Frumoasă-i viața la țară
Vara când iubești!
La vreo sărbătoare
Noi începeam jocul,
Fete și flăcăi
Jucau siminocul,
Eu c-o floare mândră la ureche
Nu vedeam în toată lumea
Să-mi găsesc pereche.
Când venea prânzul
Coboram pe vale
Mergeam la tata
Ca să-i duc mâncare,
Îl vedeam și pe neica la coasă
Și-mi spunea că el de toamnă
Mă face mireasă
C-un taraf de lăutari din sat
Să se ducă vestea-n lume
Că m-am măritat.
Refren:
Vino neică, vino-ncoa,
Vino să-ți sărut gura,
Vino să-ți sărut gura,
Neică, mă!
Sensul versurilor
Cântecul evocă amintiri nostalgice din copilărie, petrecute la țară, unde dragostea și tradițiile se împleteau armonios. Rememorează momente simple, dar pline de bucurie, legate de familie, natură și primele iubiri.