Foicică de alun,
La cârciuma de la drum
Găsești câte-un om bătrân
Și-un păhărel de vin bun,
Vin d-ăla de buturugă
Care-ți merge la inimă
Și pe loc te-nveselești
De ți-e drag tot ce-ntâlnești.
La cârciuma cu doi tei
Te oprești de vrei nu vrei
Că-i pusă la cap de sat
Pentru omu-amorezat,
Hai, neicuță, și noi doi
Să ne petrecem și noi
Că la masă ne servește
O Anuță ca-n poveste.
Foaie verde sălcioară,
Frumoasă-i toamna la țară
Când se culeg viile
Și se pornesc nunțile,
Și se pornesc nunțile,
Pe la toate casele,
Când e vinul tulburel
De nu te saturi de el.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera caldă și primitoare dintr-o cârciumă de la țară, unde oamenii se adună să bea vin și să se bucure de companie. Cântecul evocă, de asemenea, frumusețea toamnei și bucuria nunților.