Foaie verde mărăcine,
Fericit e omul în lume
Când își vede casa plină
De copii și de lumină.
Când vii obosit din greu
Ei se strâng în jurul tău,
Și când îi vezi stând la masă
Îți simți inima voioasă.
Of, voi, copilașii mei,
Ia gândiți-vă și voi
Cu ce drag v-am crescut noi,
Cu ce drag v-am crescut noi,
Cu iubire v-am crescut,
Greul nu l-ați cunoscut.
Dar voi, copilași iubiți,
Să nu uitați de părinți
C-o să-mbătrâniți și voi
Și-oți duce dorul ca noi,
Și-atunci o să vă gândiți
Că n-ați știut să iubiți,
Că n-ați știut să iubiți,
Părinții să-i prețuiți.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre fericirea de a avea o familie și copii, dar și despre importanța de a prețui părinții. Subliniază ciclul vieții și dorul care apare odată cu înaintarea în vârstă.