Foaie verde leuștean,
Drag mi-a fost calul bălan
Și voinicul hartoman,
Și voinicul hartoman,
Calu-i alb și șaua-i verde,
Ține-l, neică, nu mi-l pierde.
Că l-am mai pierdut o dată,
L-am cătat Craiova toată,
Bucureștiul jumătate
Și tot nu l-am găsit, frate,
Și l-am găsit la Focșani
Priponit de-un leuștean.
– Leuștene, cin’ te-a pus?
– Măria care s-a dus,
N-a lăsat niciun răspuns,
Nici guriță de ajuns.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă afecțiunea pentru un cal și disperarea căutării lui după ce a fost pierdut. Refrenul subliniază importanța calului, iar periplul căutării evidențiază valoarea sentimentală a acestuia.