Gabi Lunca – De Cine Mi-e Mie Dor

Foaie verde, fir mohor,
De cine mi-e mie dor,
De cine mi-e mie dor
Nu-i pe-aicea lucrător,
Lucrează jos în alt sat,
De mine e-ndepărtat.
Foiliță păpădie,
Păsărică cenușie,
Zboară tu peste câmpie
Și du-te un’ mi-e dor mie,
Treci în lunca cu pogoane
Și coboară de pe vale.
Și-ai s-auzi un iaz curgând
Și ciobanii fluierând,
Suie-te iute-ntr-un pom
Și strigă pe cin’ mi-e dor,
Fâlfâie din aripioare
Și să-l strigi în gura mare.
„Neic-al Floarii cine este?
Să vie să-i dau o veste.”
Și când o fi să oprească
Dă-i acest scris să-l citească,
De-i vedea că-i cu mirare
Întreabă-l ce gânduri are,
Vine-acasă să ma ia
Ori s-a-nsurat cu alta,
Să pot să mă liniștesc,
Să nu mă mai chinuiesc.