De-ai fi, neică, lângă mine
Aș trăi cu mult mai bine,
Mi-ar fi traiul mai ușor
N-aș mai duce-atâta dor,
Pân-ajung, neică, la tine
Arde inimioara-n mine,
O dată m-ai sărutat,
Nici acum nu te-am uitat.
Bată-te para de dor,
Te-ai pus pe mine să mor
Și te-ai pus cu-așezământ
Să nu mă mai vezi râzând,
C-așa-i viața omului
Cum e floarea câmpului:
Dimineața înflorește,
Fără apă se pălește.
Ajungă-te, neică, dorul
Ca pasărea vânătorul
Când o lovește din zbor
Și ea cere ajutor,
Așa să fie cu tine
Să vezi, neică, că nu-i bine,
Să vezi dragostea că-i grea
Când ți-o poart-altcineva.
Neică, din dragostea noastră
A crescut un pom pe coastă
N-are fructe de mâncat,
Doar umbră deasă de stat,
Când o fi căldura-n toi
Hai, neicuță, și noi doi
Să ne umbrim amândoi.
Refren:
Inimioară, inimioara mea,
Inimioară, câte-oi mai răbda?
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei femei pentru persoana iubită. Ea își amintește cu drag de un sărut și resimte intens absența lui, dorindu-și să fie din nou împreună.