Câte griji are o mamă,
Câte doruri o doboară?
Ea muncește zi și noapte
S-aibă copiii de toate
Și nu vrea nicio răsplată,
Doar să-i vadă laolaltă,
De-i vede pe toți la masă
Mama e cea mai voioasă.
Tinerețea se topește,
Dragostea se ofilește,
Numai mama e cu tine
Și la rău ca și la bine,
Că orice om strigă „Mamă!”
Când îl doare sau i-e teamă,
Când îl frige inima
Strigă „Măiculița mea!”.
Mama ne-a adus pe lume,
Ea ne-a zis întâi pe nume,
Și-a luat pâinea de la gură
Să ne dea la-nvățătură,
Și-acum doar ochii ei știu
Cum plânge până târziu
Că niciun copil nu-i scrie
Și-a rămas casa pustie.
Voi, copii, să nu uitați
Pe la mamă să mai dați
S-o-ntrebați de sănătate
Să v-audă cât mai poate,
Dacă mama n-o mai fi
O cauți, n-o vei găsi,
S-a dus pentru totdeauna,
A trecut cum trece bruma.
Sensul versurilor
Piesa exprimă grija și sacrificiul unei mame pentru copiii ei, culminând cu tristețea singurătății și a uitării din partea acestora. Subliniază importanța prețuirii mamei și a vizitelor la aceasta cât încă mai este în viață.