Ia-ți, mireasă, ramas bun
1. Ia-ți, mireasă, ramas bun, de la fetele din drum
Și de la vecinii tăi, ce-ai copilărit cu ei
De la florile din gradina, că rămân prea străine X2
R: Că seara când le udai, plânge și le sărutai.
2. Aoleu, ce să mă fac, când pune floare pe cap, bis
Și las mama și gradina și plec în casa străină,
Nu mai am ca aici milă
Făceam treabă, nu făceam, tot fata mamii eram, X2
R: Asta-i mila de părinți, niciodată n-ai să uiți.
Orchestra/Returnela.
3. Când m-am dus la cununat, înflorea florile-n brad
Toți băieții m-au întrebat, că de ce m-am măritat
De ce, puică, te măriti, că pe toți ai să ne uiți, X2
R: Mi-a fost drag să mă marit, of, vorbisem cu el de mult.
4. Cântă lăutar pe prispa, soacra mică-i foarte tristă
Se roagă de sfântul soare, să țină ziua mai mare
Plângi, mama, cu lacrimi multe, că nu mă mai vezi prin curte
Nici prin curte, nici prin casă, nici cu matale la masă
R: Că așa-i din bătrâni lăsat, fetele să n-aibă sat X2
Sensul versurilor
Cântecul descrie momentul emoționant al despărțirii miresei de casa părintească. Exprimă tristețea și regretul de a părăsi familia și locurile natale, dar și acceptarea destinului și bucuria căsătoriei.