Anii mei și tinerețea
Au zburat ca pasărea,
Acum de i-aș mai avea
Toată lumea-ar fi a mea,
Anii mei și tinerețea
Au zburat ca pasărea,
De i-aș cere undeva
Nu mai poa’ să mi-i mai dea.
Niciun om frumos din lume
Nu mai are gânduri bune
Că atât vorbește bine
Numai cât e lângă tine
Și de merge-n altă parte
Dorul de tine nu-l arde,
Că frumosul tot iubește
Toate câte le-ntâlnește.
De ce oare cin’ iubește
Suferă și pătimește?
Omul care a iubit
Nu poate fi fericit!
De ce oare cin’ iubește
Suferă și pătimește?
Omul care a iubit
Nu poate fi fericit!.
Vreau să-mi cânte lăutarii,
Să cânt, să mă-nveselesc,
Că mi-e drag ca să trăiesc
C-am copilași să mi-i cresc,
Vreau să-mi cânte lăutarii,
Să cânt, să mă-nveselesc,
Că mi-e drag ca să trăiesc
C-am copilași să mi-i cresc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul pentru trecerea timpului și a tinereții, dar și bucuria de a trăi datorită familiei. Se reflectă asupra suferinței în dragoste și asupra dorinței de a se bucura de viață prin muzică și cântec.