Aseară pe vreme bună
Cânta un voinic din gură,
Venea de la șezătoare
Trecea pe la noi pe vale,
Mergea singur și cânta
Doar de l-a auzi mândra.
Striga cât putea de tare:
– Adu, calul, Simioane,
Să mi-i țesal pe picioare
Să mă duc la Tanța-n vale
Că e un an și mai bine
Tanța nu știe de mine!.
Să trec pe la ea prin poartă
S-o văd dacă nu-i culcată,
De-oi vedea-n casă lumină
S-o chem pe Tanța să vină,
De-oi vedea-n casă lumină
S-o chem pe Tanța să vină.
Tanțo, dacă ții la mine,
Haide să trăim în lume,
Că ți-am luat, Tanțo, cercei
Să ieși la horă cu ei
Și rochiță de mireasă
Tu să fii cea mai frumoasă.
Refren:
Of, dor, of, mor
Pentru tine, puișor!
Sensul versurilor
Un tânăr își exprimă dorul față de Tanța, amintindu-i de promisiunile și darurile făcute, sperând să o convingă să trăiască împreună. Cântecul evocă un sentiment de nostalgie și dorință profundă.