De-aș putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aș mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ți-aș vedea frumosul chip în oglinda cerului
Și mi-aș pune stăvilar împotriva dorului.
De-aș putea schimba destinul, aș da timpul înapoi
Și-aș fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe gurița ta ca fraga ți-aș da dulce sărutat,
Printre flori și printre iarbă te-aș iubi neîncetat.
De-aș putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi,
Cu mireasma mea te-aș face și mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Și din când în când ți-aș cere un sărut, unul măcar.
De-aș putea să fiu o apă, cu-al meu val să mă-nfășor,
Să-mi pot șterge lăcrimioara din lumina ochilor,
Ți-aș vedea chipul aievea în apa izvorului
Și n-aș mai fi trist într-una din pricina dorului.
De-aș putea să fiu eu timpul care trece mult prea greu
Când tu nu ești lângă mine să te strâng la pieptul meu
M-aș opri în loc o clipă, rătăcind pe-al vieții drum
Iar pe tine te-aș preface în clepsidra mea cu fum.
De-aș putea să-ți mângâi pleoapa cu-n sărut în zori de zi,
Să-ți fiu dulce dezlegare, tu, iubita mea, să-mi fii
Aș striga în gura mare să audă o lume-ntreagă
Cât de mult țin eu la tine și cât îmi ești tu de dragă!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a fi alături de persoana iubită, idealizând-o și imaginând diverse ipostaze pentru a o avea aproape. Este o declarație de dragoste plină de melancolie și aspirație.